RSS

Ionienii şi dorienii au migrat spre Elada din sudul României!

16 apr.

Zona carpato-danubiană a fost, de mii de ani, un izvor al migraţiei unor triburi, devenite  apoi popoare distincte, antice sau cu existenţă actuală.

Fenomenul roirii tărtărienilor în Sumer, – din Ardeal – cu staţionări periodice în Armenia de astăzi sau în alte zone situate de-a lungul intinerariului urmat în această roire, nu este singular.

Este suficient să amintim o roire asemănătoare a vorbitorilor de limbă sancrită (limba sfântă) din spaţiul Carpatic spre India, – fapt probat de peste cele 1500 de cuvinte şi de cele peste 1000 de toponime şi de hidronime, comune limbilor română şi sancrită. –

“De peste 150 de ani dicţionarele limbii sanscrite şi ulterior cele de mitologie generală spun lumii întregi că valahii au fost sacralizaţi ca zeitate colectivă a înţelepciunii denumită Valac-Hilya în mitologia vedică. Cu toate acestea continuă în mod absurd să se afirme de către filologi că etnonimul „valac” ne-ar fost atribuit după mai mult de două milenii de la această atestare de către slavii, – chiar şi grecii, nepoţii noştri, se lăudă că ne-ar fi atribuit ei  acest etnonim.”

La începutul mileniului III î.e.n., tracii aheii se vor stabili în Grecia , în timp ce alte ramuri tracice – latini,umbri, troieni, dardani şi triburi cunoscute sub numele de “italice” vor migra până în vestul Italiei, la graniţa cu celţii, a căror limbă avea aproprieri semnificative cu limbile italice.

– Această migraţie a aheilor, deja deveniţi populaţie patriarhală, războinică, în speţă, tracică, din sudul României spre Elada este precedată de o altă migraţie pe aceeaşi rută, cu aproximativ un mileniu mai devreme, aceea a pelasgilor ionienieni sau hiperboreilor  din partea centrală, vestică şi sudică a României.

A. Jarde aduce o dovadă în plus : “Asupra istoriei primitive a regiunilor care vor forma Grecia, grecii înşisi nu ştiu nimic. Până în prezent, solul grec n-a scos la iveală nici o urmă materială a paleoliticului. Cei mai vechi locuitori din Grecia sunt tracii – pelasgii – , aparţinând timpului neoliticului.” Aheii deveniseră deja traci, în mileniul III, când au emigrat spre sud, până în Elada.

Dar, cea mai veche,  cea mai avansată şi cea mai paşnică populaţie, ce a atins Elada, şi cu cele mai multe binefaceri pentru această ţară, rămân Pelasgii.

Nicolae Densuşianu ne spune ca Homer îi denumea Danai pe greci, etnonim ce  semăna foarte bine cu altă denumire a geto-dacilor/goţilor în dicţionarul celtic, aceea de Dani. “Aceşti Danai, sau Greci ne apar în timpurile cele primitive ale istoriei europene ca poporul, ce calcă imediat pe urmele Pelasgilor”, adică tracii, din care fac parte şi geto-daci, goţii sau danii.

Despre roirea, atingerea şi “iluminarea” Eladei de către această populaţie pelasgică, numiţi mai târziu ionieni sau ioni în Elada, populaţie paşnică şi matriarhală, (încă, la vremea respectivă), avem foarte multe dovezi, fie ele descoperiri areheologice sau scrieri ale autorilor antici, printre care amintim pe Herodot, Strabon, Homer, Pindar, Clement Alexandrinul, Hesiod, etc. –

Pelasgii sau Hiperboreii aveau centrul administrativ, politic şi religios în  Munţii Carpaţi,  de unde au roit spre restul continetului, în nordul Africii şi în Asia, atingând India şi China.

– Astfel, să începem cu Herodot, care ne transmite: “Pelasgii au fost primii locuitori ai Greciei şi Italiei, aparţinând rasei europene”, în continuare, precizează că masa cea mare a acestor populaţii se află în nordul Mării Negre şi a Istrului (Dunării).

Pelasgii  etrusci de pe Tisa, în urma suprapopulării spaţiului Carpatic s-au îndreptat înspre sud-vest,  spre peninsula Italică, marcând istoria acestor locuri cu civilizaţia lor înaintată.

Poetul grec Pindar afirma că Apollo, zeul Hiperborean,  după  ce a ridicat zidurile Troiei s-a întors în patria sa de pe Istru.

Marţial în “Epigramele ” sale, destinate incursiunii lui Domiţian în Dacia scria: “Soldat Marcellinus, tu pleci acum să iei pe umerii tăi cerul Hiperboreean şi astrele Polului Getic”.

Strabon ne-a lăsat mărturie următoarele: “Cei de întâi  care au descris diferitele părţi ale lumii, ne spun că Hiperboreii locuiau deasupra Pontului Euxin, a Istrului şi a Adriei.”

Nicolae Densuşianu afirmă că “Patria Hiperboreilor, şi anume în epoca aceea, când religiunea lor începe a ave o influenţă decisivă asupra vieţei greceşci, era, după cum ne spun cei mai însemnaţi autori, în părţile de nord ale Dunării de jos  şi ale Mării Negre.”

Tot dumnealui ne transmite: “După Pindar, (sec. VI a. Chr.), cel mai erudit poet al antichităţii greceşci, Hiperboreii erau locuitorii de pe ţărmurile Istrului sau ai Dunărei de jos . . . încă în antichitatea grecească Pelasgii au fost poporul, cărora tradiţiunile şi poeţii le-au atribuit numele de urieşi.”

“Încă în epoca lui Homer şi a lui Hesiod se păstrase în ţinuturile greceşci diferite legende despre patria cea fericită a Pelasgilor de la nordul Traciei, sau al Dunărei de jos, unde se aflau omenii cei mai juşti . . . diferitele triburi pelasge, cari în curs de mai multe sute de ani plecând din sânurile Carpaţilor se revărsară peste ţinuturile mai puţin fertile ale Greciei şi Asiei mici, păstrară încă până târdiu memoria strămoşilor lor din Nordul Dunării de jos, şi tot o-dată memoria acelei ţări, care se caracterisa prin o fertilitate exuberantă şi prin diferite alte avuţii naturale, şi unde moravurile şi sentimentele de justiţie ale omenilor devenise legendare.” –

La coborârea lor din nordul Dunării, în mileniul III î.e.n., aheii au numit lelegi, cari şi pelasgi popoarele găsite în vechea Elada (Grecia de azi), unde se afla, în zoma centală, Pelasgiotida, teritoriu în care au continuat să existe pelasgii. Anticii mai amintesc şi de abii şi ionii, ultimii având ca părinte eponim pe ION, ca şi în limba română. S-a mai conservat şi numele Marea Ionică, pentru zona locuită de ioni/ionieni.

Marea migraţie a aheilor, din nordul Dunării spre Grecia de astăzi s-a produs la începutul epocii bronzului. Bronzul era realizat din combinarea aramei cu cositorul, folosind cărbunele pentru topirea acestor metale. Toate aceste elemente se găsesc şi astăzi în zona Olteniei. Aşa se explică existenţa multor cuvinte româneşti la Homeros şi în limba aheiană. Invazia aheiană a avut succes, deoarece populaţia pelasgă din sudul Dunării folosea numai arme confecţionate din aramă, care erau mai slabe decât cele lucrate din bronz.

Datorită migraţiei aheiene, o parte din pelasgi, mai ales ionii/ionienii, au fost obligaţi a-şi părăsi locurile natale, aşa cum în mileniul II î.e.n., invazia dorienilor cu arme de fier, tot din nordul Dunării, i-au obligat pe  aheii cu arme de bronz să emigreze în Asia Mică, dând naştere la războiul troian (1272-1270 î.e.n.).

Atunci au plecat şi carienii, odată cu ionii/ionienii, de unde este posibil să se tragă numele de euskara (“limba bască”). Migraţia pelasgilor s-a produs în două direcţii: spre vest, în Iberia – bascii – şi spre est, în Iviria, având în vedere că ei erau şi foarte buni navigatori. Nu este exclus ca însuşi numele Iberia şi Iviria să fie de origine pelasgă, deoarece bascul ibir şi derivatele lui se referă la verbul a merge.

– În vremuri mai îndepărtate, bascii, ionienii sau ionii pelasgi, după ce au fost alungaţi din Elada, ajungând până în Iberia, au format populaţia majoritară a acestei regiuni, timp de multe secole. –

Pe baza unor studii . . . “D’ou viennent les Basques?”, arătăm că limba română şi limba bască au 270 etimoane comune din punct de vedere fonetic şi semantic (situaţie valabilă şi azi), care conduc la circa 2500 de derivate în limba română, dar pentru care dicţionarele noastre etimologice oferă etimologii necunoscute sau din limba altor popoare migrate de pe teritoriul fosteii Dacii.

Deva – de exemplu – o regăsim ca localitate lângă San Sebastian (Spania), în ţara Bascilor, apoi ca vale  maritimă la 27 km est de San Sebastian, fluviu în Spania, râu şi vale în Britannia, etc. În ţara noastră, există şi localităţi numite Bascov, Bascovete, Bascovelu, Başcov, etc., care ne amintesc de basci, ca şi cuvântul bască, cu referire la bereta purtată specific de basci.

Convieţuirea bascilor cu strămoşii noştri mai este ilustrată şi prin comunitatea lexicală basco-sumeriano-română, cu atestări documentare din limba sumeriană, vorbitorii acesteia fiind plecaţi de la Tărtăria pe Mureş în mileniul V î.e.n.. Ca exemple putem cita:

Limba bască                  Limba sumeriană                 Limba română

ama                                  ama                                           mama

aita                                   ata                                             tata

agor                                  uguru                                       ogor

amarra                           marru                                       amar – verb şi Amara – oraş

iskin                                 kin                                              chin

mami                               mami                                         mami

pa                                     ba                                                pa

ur                                     ur                                                 ud

zahar                              sahar                                           zahăr, a se zăhărisi

zu                                     zu                                                 tu

– Mai putem adauga aici şi toponimele: Simeria în România şi Sumeria în Asia –

Comunitatea lingvistică basco-sumeriano-română este o dovadă incontestabilă a înrudirii celor trei popoare menţionate, precum şi a marii lor vechimi în spaţiul carpato-dunărean.

Originea pelasgă a bascilor mai este consemnată şi prin existenţa în Ţara Bascilor a oraşului pelasg Uxama, menţionat într-o inscripţie latină din Lusitania: “Comelia . . . Uxame(n)sis Argelorum”. În tradiţiile romane, există credinţa că întemeietorii Uxamei erau venţi din Răsăritul Europei.  Alte tradiţii romane numesc pe locuitorii Uxamei argeli şi ambirodaci.

Comunitatea etnica basco-română mai rezidă şi în portul popular:opinci cu nojiţe, cusături populare. De asemenea: în modelul caselor ţărăneşti din zona subcarpatică, sculpturi şi cântece populare.

În stilul său plin de subtilitate, Homeros ne prezintă legăturile ancestrale dintre achei, ioni, eoli şi dorieni prin simbolul descendenţei comune a lui Aiolos, Doros şi Xuthos ca fii ai lui Hellenes.

Referitor la numele de “Sparta”, el ne aminteşte de “sparti”, războinicii născuţi din dinţii unui balaur şi plecaţi să cucerească Theba. “Sparti” este, deci, un cuvânt de origine tracă, însemnând “răspândiţi” şi având în limba română corespondent pe “spart”, cu sensul de răspândit.

Din punct de vedere lingvistic, operele sale sunt foarte importante, deoarece ele conţin multe cuvinte daco-româneşti, cărora azi li se atribuie cele mai aberante origini. Iată câteva exemple: aer “aer”, agros “agro”, aroo “a ara”, aratron “aratru”, au “s(au)”, bous “bou”, brahion “braţ”, keros “cerară”, kitara “ceteră”, kinos “câine – câinos -, kopto “a coace”, kome “coamă”, korde “coardă”, kraino “a conduce”, duo “doi”, farmakon “farmec”, fero ” a feri, fer”, fren “frână”, frigos “frig”, for “fur”, hortos “curte”,  ipos “iapă”, lego “a lega”, luke “a luci”, mantion “a minţi”, meli “miere”, mikros “mic”, meu “al meu”, noi “noi”, onoma “nume”, orfanos “orfan”, petre “piatră”, pugme “pumn”, roos “râu”, sals “sare”, seme “semn”, septa “şapte”, sudor ” apă, sudoare”, supo, supe “sub”, super “supra”, sex “şase”, taurios “taur”, tino “a ţine”, tremo “a tremura”, tris “trei”, veno “a veni”, etc.

Identitatea fonetică şi semantică a acestor cuvinte româno-homeriene este explicabilă prin originea nord-dunăreană a ionienilor, aheilor şi dorienilor.

Iată cum, din nou, arheologia lingvistică ne conduce la originea autohtonă a multor cuvinte lăsate pe teritoriul ţării noastre de cei care ne-au părăsit.

Paul Lazăr Tonciulescu

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe aprilie 16, 2013 în Uncategorized

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: