RSS

Hartile lui Piri Reis

In 1929, teologul german Gustav Deissman a descoperit in palatul Topkapi din Istanbul niste harti vechi care apartinusera unui ofiter al marinei turcesti, amiralul Piri Reis. Amiralul sustinea ca gasise aceste harti in Orient impreuna cu alte doua atlase geografice care sunt pastrate la Biblioteca de Stat din Berlin. Aceste doua atlase reproduc cu fidelitate spatiul mediteraneean si zona de la Marea Moarta. Aceste documente au fost studiate de cartograful american Arlington H. Mallery. El a ajuns la o concluzie uluitoare – hartile contineau toate datele, dar nu la locul la care ar fi trebuit sa fie. Mallery a apelat la ajutorul unui alt cartograf renumit, Walters ( de la Serviciul Hidrografic al Marinei SUA). Mallery si Walters au intocmit o grila de citire a datelor si au transpus vechile harti pe un glob pamantesc actual. Rezultatul a fost senzational: hartile lui Piri Reis reproduceau cu exactitate bazinul mediteraneean si regiunea de la Marea Moarta, dar si coastele Americii de Nord, Americii de Sud si….contururile Antarcticii !!! In plus, hartile nu prezentau doar contururile acestor zone, dar si topografia regiunilor respective. Erau prezentate cu mare exactitate lanturi muntoase, varfuri, rauri si platouri. In anul 1957 – anul international al geofizicii, aceste harti au fost incredintate preotului iezuit Lineham – directorul Observatorului din Weston si seful Serviciului de Cartografiere al US Navy. Dupa o cercetare amanuntita, Lineham a confirmat exactitatea acestor harti. (Abia in 1952 au fost decoperite in Antarctica lanturile de munti  care erau insemnate cu mare exactitate pe hartile amiralului turc).  Cele mai recente lucrari ale profesorului Charles H. Hapgood si ale matematicianului Richard W. Strachan, au avut rezultate dea dreptul socante: prin compararea cu imagini ale Pamantului luate din satelit, s-a ajuns la concluzia ca hartile lui Piri Reis erau facute in urma unor cartografieri aeriene, mai exact din spatiu. Cum putem explica acest lucru?  O imagine luata de la mare inaltime prezinta cu claritate zona aflata incentrul obiectivului, zonele aflate spre marginea obiectivului sunt usor  deformate. Exact asa arata si hartile amiralului turc. Legenda spune ca un zeu ar fi daruit aceste harti unui mare preot. Hartile lui Piri Reis sunt doar copii, dar cine a realizat originalele? Aceasta intrebare nu si-a gasit inca un raspuns, cel putin nu un raspuns pe placul tuturor”!   

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 20, 2013 în Uncategorized

 

Continua să faci ceea ce iubesti!

 Winston Churchill a rămas repetent în clasa a şasea și a pierdut toate competițiile electorale pentru funcții publice până când, la vârsta de 62 de ani, a devenit prim-ministru. Mai târziu, avea să scrie: “Nu renunța niciodată. Niciodată, niciodată, niciodată, niciodată – în nimic, mare sau mic, măreț sau neînsemnat.  Nu renunța niciodată cu excepţia cazurilor în care o faci pe considerente de onoare sau de bun simţ. Niciodată, niciodată, niciodată – nu renunța niciodată.”

 Thomas Edison era considerat de către profesorii săi “prea prost pentru a învăța ceva”. A fost concediat de la primele două locuri de muncă pentru ca era “neproductiv”. Ca inventator, a avut 1.000 de încercări nereuşite până să inventeze becul.

     Când un reporter l-a întrebat “Cum v-aţi simţit eșuând de 1.000 de ori?”, Edison a răspuns: “Nu am eșuat de 1.000 de ori, ci becul a fost o invenţie cu 1.000 de paşi”.

  Albert Einstein nu a vorbit până la vârsta 4 ani şi nu a citit până la 7 ani. Părinţii au crezut era debil mintal, iar unul dintre profesori l-a descris ca fiind “lent la minte, pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti”. A fost exmatriculat din şcoală şi i-a fost refuzată admiterea la Scoala Politehnică din Zurich.

  Louis Pasteur a fost un elev mediocru, iar la lucrarea de licenţă s-a clasat pe locul al cincisprezecelea din 22 de studenți la chimie.

  Henry Ford a dat faliment de cinci ori înainte de a reuşi cu Uzinele Ford.

  Walt Disney a fost concediat de către un editor de ziar deoarece era “lipsit de imaginaţie şi de idei bune”. A dat faliment de mai multe ori înainte de a construi Disneyland.

  Fred Astaire a fost catalogat astfel de către directorul MGM în fața căruia, în 1933, a dat primul test: “Nu poate juca. Nu poate cânta. Uşor chel. Poate dansa puțin”.

     Mai târziu, avea să spună: “Cu cât urci mai sus în carieră, cu atât îți sunt permise mai multe greșeli. Iar odată ajuns în vârf, dacă faci suficiente greșeli, acesta este considerat a fi stilul tău”.

  Sidney Poitier a fost “răsplătit” astfel de către directorul de casting după prima sa audiție: “De ce nu te oprești din a face oamenii să își piardă timpul și nu te duci să te faci spălător de vase sau ceva?”.

     A fost momentul în care, îşi aminteşte Poitier, a decis să își dedice viaţa actoriei.

  Charlie Chaplin a fost iniţial respins de către şefii de la Hollywood pentru că pantomima sa a fost considerată “un nonsens”.

  Beethoven mânuia penibil vioara, iar profesorul său a spus despre el că “nu există nicio speranţă să devină compozitor”.

  Van Gogh a vândut doar o singură pictură în timpul vieţii sale. Şi chiar și aceasta surorii unuia dintre prietenii săi.

      Acest lucru nu l-a oprit să continue să picteze peste 800 de lucrări.

  Rodin era considerat cel mai slab elev din școală, iar tatăl său s-a exprimat tranșant: “Am un idiot drept fiu”. A fost respins de trei ori la admitere la Ecole des Beaux-Arts.

  Stravinsky a fost a izgonit din Paris de către critici și de către publicul furios după premiera operei “Încoronarea primăverii”.

 Jack London a primit şase sute de respingeri din partea editorilor înainte de a vinde prima sa poveste.

  Jerry Seinfeld “a înghețat” pe scena clubului în care a avut loc prima sa reprezentație și nu a fost capabil să scoată vreun cuvânt. Batjocorit de public, a revenit noaptea următoare şi și-a terminat numărul în aplauze frenetice.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 20, 2013 în Uncategorized

 

Underman – Martorul acuzarii feat. Ad Litteram

 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 20, 2013 în Uncategorized

 

Misterele Pesterii Tausoarelor

   Situata in sud vestul Muntilor Rodnei, pe versantul sting al Vaii Izvorul Tausoarelor, la o altitudine de aproape 1000 m, Pestera Tausoarelor fascineaza nu doar turistul care reuseste sa obtina aprobare pentru vizitarea sa, dar chiar si pe speologi, oameni care au vazut multe asemenea drumuri subterane care brazdeaza muntii. O multitudine de galerii si patru riuri subterane care apar de mai multe ori si se pierd sub stinci, vin sa infrumuseteze locul, dindu-i un aer misterios.

 Descoperita in 1955 de catre invatatorul Leon Barte din Parva, pestera suscinta si acum interesul nu doar al speologilor ci si al cercetatorilor din mai proaspatul domeniu al ocultismului si evenimentelor paranormale. Si asta pentru ca in zona, de-a lungul timpului s-au petrecut evenimente care nu au putut fi explicate prin logica omeneasca. Prima descoperire ciudata a fost facuta in anul 1967 de Marin Teodoru, un invatator pensionar pasionat de speologie.

 Acesta a remarcat in ceea ce se va numi Sala Ursului de caverna trei nise cu diametrul de circa 15 cm, dispuse sub forma unui triunghi cu baza in sus si avand o distanta de aproape un metru si jumatate intre virfuri. Daca primele doua firide aveau o adincime de circa 30 – 35 cm, terminindu-se brusc, cea de a treia, varful, parea mult mai lunga.”Tata povestea ca a luat bastonul de care se folosea si l-a bagat pe nisa, dar nu i-a dat de capat. A fost convins ca dincolo de acel perete se mai gaseste ceva”.Cu toate acestea, domnul Teodoru nu a spus nimic despre descoperirea celor trei nise pe care, mai mult, le-a astupat cu pietre si calcare din pestera.

 “Se temea sa nu le vada si altii si sa sape acolo, sa distruga pestera. Pentru ca el era convins ca in partea cealalta se ajungea printr-o galerie pe care a cautat-o cativa ani buni”.

 In cele din urma a gasit o mica galerie subterana de trecere. Ce a vazut domnul Teodoru in pestera, nu se stie. Nu a vrut sa le povesteasca nici macar copiilor sai.

 “Ne-a spus doar ca pesterile din munti ascund adevarata civilizatie. Parea de-a dreptul fascinat de ceea ce vazuse acolo. La un moment dat nu a mai rezistat si a scris o carte pe care a publicat-o inca prin 1978. Doar ca era scrisa sub forma unor povestiri fantastice. Spunea ca nu vrea sa afle comunistii ce e acolo, ca ar distruge totul. A lasat in urma lui un manuscris pe care trebuia sa il publicam noi peste mai multi ani, cand romanii ar fi fost in stare sa inteleaga unele lucruri”.

 Dar manuscrisul a pierit intr-un incendiu care a distrus casa la cateva saptamini dupa decesul domnului Teodoru, fara ca cineva sa fii aflat secretul pesterii.

 Sanctuar primitiv sau intamplar ?

 Ceea ce i-a uimit pe primii speologi a fost descoperirea unor schelete de ursi din doua specii: ursus arctos si ursus spealeus. Cele doua specii se pare ca au convietuit impreuna in acele galerii subterane, lucru care contravine tuturor cunostintelor despre aceste doua specii.

 In plus, oasele erau dispuse intr-un mod ciudat, circular, partea de nord spre nord vest si sud fiind ocupata de ursus arctos si cea de nord spre nord est si sud, de ursus spealeus. Cum este putin probabil ca ursii sa fii murit intamplator in acele pozitii, se presupune ca ei au fost asezati de cineva intr-un anumit scop. Arheologii spun ca poate fi vorba despre un cult al omului primitiv inchinat ursului.

 Dar chiar si aceasta ipoteza pare subreda in fata existentei celor doua specii alternativ asezate. Aproape imediat dupa descoperirea ei pestera a fost inchisa circuitului public, vizitarea acesteia putindu-se face doar cu acceptul unui custode care indruma turistii sau alti doritori sa viziteze locul. Unii spun ca in felul acesta s-a incercat ascunderea anumitor galerii si sali care nu trebuiau vazute de public si nici facute cunoscute, ca vizitatorii trebuiau indepartati de anumite locuri din pestera, sub aspectul indrumarii.

 Bilele de Tausoare

O alta descoperire bizara o constituie “bilele de Tausoare”, despre care nimeni nu poate afirma cu exactitate cum s-au format. Bilele se gasesc incastrate in peretele calcaros si in podeaua partii din pestera careia i-au imprumutat numele, Sala Bilelor.

 Unii dintre cei care au vizitat locul afirma ca uneori, daca asculti atent, poti auzi murmure ce par a veni din interiorul bilelor. L.T., speolog, afirma:

 “Prima data cand am auzit murmurele eram cu alti doi colegi. Am crezut ca vorbesc ei, iar ei au crezut ca vorbesc eu. Apoi am crezut ca dincolo de perete mai e cineva si ca se aude ecoul. Numai ca, lipindu-mi urechea de mai multe bile, am constatat ca murmurele sunt diferite, nu apartin acelorasi persoane. Ca si cum fiecare din acea bila ar fi un tranzistor si ar transmite posturi diferite de radio. Niciodata nu am putut descifra ceva clar in acele murmure, dar sigur erau omenesti, pentru ca se auzeau si barbati si femei si chiar voci de copii. Numai ca nu intotdeauna se aud acele zgomote. In 21 de vizite pe care le-am facut acolo, de-a lungul anilor, uneori de mai multe ori pe an, le-am auzit doar de cinci sau sase ori”.Unii, mai reticenti la spusele domnului L.T., afirma ca murmurele, sunt in fapt zgomotele produse de riurile subterane de acolo si care dau impresia unor dialoguri. Dar ipoteza cade intrucit zgomotele s-ar auzi permanent, nu doar din cand in cand.

 “Am ispitit forte mai presus de intelegerea oamenilor”

 Domnul G. S. din Timisoara a fost martorul unui eveniment pe care nici acum nu si-l poate explica. Intr-o seara de august a anului 1987, domnia sa s-a strecurat, efectiv in Sala Bilelor. Auzise despre murmurele de acolo si era convins ca numai noapte pot fi auzite. Era pregatit si cu un mini-casetofon Sharp ca sa inregistreze orice zgomot.

 “M-am infasurat intr-o patura si am asteptat pe intuneric. Si la un moment dat le-am auzit. Am dat drumul la casetofon”.

 Murmurele se inmulteau si cresteau in intensitate, acoperind toata sala. Indraznetul a fost cuprins de panica si… a lesinat. Cand s-a trezit era dimineata si se gasea in fata pesterii.

 “Dar ciudatenia vine de acolo ca nu eram la pestera mea ci la cea a Ialomitei, din Bucegi. Cand m-a vazut calugarul care avea o chilie in gura pesterii, a fost uimit. Nu intelegea ce e cu mine infasurat in patura si lungit in fata pesterii. Am incercat sa-i explic si a inceput sa rida. Dar nu radea ca nu m-ar fi crezut, ci pentru ca lui i se parea ceva normal. Atunci mi-a povestit parintele Teofil – asa il chema, Dumnezeu sa-l ierte – despre vocile din pesteri si despre faptul ca eu, in infumurarea mea am ispitit forte mai presus de intelegerea oamenilor”.

 De casetofon nu a mai dat, chiar daca s-a intors in ziua urmatoare la Tausoare. Poate ca l-a luat un turist, bucuros ca pestera i l-a dat cadou. Sau poate ca s-a pierdut pe drumul dintre Rodna si Bucegi. Domnul G.S. este convins ca acele bile sunt, in fapt, un dispozitiv de teleportare.

 “Altfel nu pot sa-mi explic cum am ajuns intr-o clipita la o distanta atit de mare. Timpul o sa-mi dea dreptate”.

 Cu toate acestea, chiar daca de atunci a mai incercat de citeva ori experimentul, nu a mai auzit nici murmurele din sala si nici nu s-a mai trezit cine stie pe unde. Multe sunt pesterile pe care speologii – si nu numai ei – incearca sa le scoata din circuitul turistic. Ei afirma ca pentru a proteja acele comori inestimabile. Si sunt de acord ca multi turisti nu au respect pentru acele tezaure naturale fantastice ascunse in adincurile pesterilor. Cu toate acestea, uneori protectia depaseste o anumita limita si ajunge pana la a ascunde unele descoperiri care ar trebui cunoscute de toata lumea. Pentru ca nu o data, acolo, in subteran, se gaseste istoria trecuta si viitoare si radacinile noastre spirituale.

 Magazin Cultural Stiintific

 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 1, 2013 în Uncategorized

 

Haarp Cord – Lacunele Istoriei

 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 1, 2013 în Uncategorized

 

Despre acceptare

  Bucurati-va de viata… Nu va mai suparati din orice. Ganditi-va! Orice se intampla in viata este spre binele nostru, asa ca inceteaza sa-ti mai faci griji pentru viitor si uita trecutul!

Dupa evenimentele de la 11septembrie, o firma a invitat angajatii supravietuitori ai altor firme care fusesera afectate de atentate, sa imparta spatiul de birouri ramas disponibil. La una din intalnirile de dimineata, seful serviciului de securitate a spus povestile acelor oameni ramasi in viata si secretul lor a fost, in marea lor majoritate, doar lucruri “marunte”.

Asa cum probabil ati mai auzit, directorul firmei a supravietuit in ziua aceea fiindca fiul lui incepuse gradinita. Un altul a ramas in viata fiindca iesise sa cumpere gogosi. O femeie a intarziat la serviciu fiindca nu sunase ceasul desteptator. Un altul a pierdut autobuzul. Un altul si-a murdarit hainele cu mancare la micul dejun si a trebuit sa se schimbe. Altuia nu i-a pornit masina. Unul s-a intors sa raspunda la telefon. Copilul altuia nu a fost gata la timp pentru a fi dus la scoala. Altul nu a gasit un taxi.

Exemplul care i-a uimit pe toti a fost al unui om care se incaltase cu o pereche de pantofi noi in dimineata aceea. Pe drum spre serviciu l-au ros pantofii si s-a oprit la farmacie sa cumpere leucoplast. De aceea este in viata astazi. Acum, cand pierd un lift, ma intorc din drum sa raspund la telefon, adica toate acele lucruri marunte care ma enerveaza, ma gandesc ca probabil acela este locul in care DUMNEZEU vrea ca eu sa ma aflu in acel moment… Dumnezeu este la datorie – datoria de a veghea asupra ta…

 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 1, 2013 în Uncategorized

 
Video

Haarp Cod – Nu ma pot opri din scris

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iulie 21, 2013 în Uncategorized